Vineri seara, pe 27 ianuarie 2017, a avut loc vernisajul expoziţiei aniversare Tina Ecaterina Popa la Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, sub egida Uniunii Artiştilor Plastici din România (filiala Vâlcea), cu sprijinul Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, al Consiliului Judeţean Vâlcea şi al Clubului Rotary Vâlcea (partenerii media ai evenimentului au fost Studiourile de Radio şi Televiziune din Bucureşti, Craiova, Râmnicu Vâlcea).
Expoziţia – definită în invitaţia la eveniment drept „un profil automărturisitor, compus din 60 de secvenţe pictografice, menite să ilustreze spectacular propria vocaţie şi cariera creativă” – este un omagiu adus la ceas aniversar binecunoscutei artiste vâlcene, la 60 de ani de neîntreruptă activitate (pictură şi grafică), începută de la vârsta de 15 ani ca elevă la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, când a început să creeze, trecând de la real la imaginar.
Tina Popa a devenit de multă vreme un nume de referinţă în arta plastică vâlceană şi naţională, iar activitatea ei nu a însemnat numai munca în atelier, ci şi tot ceea ce a realizat (şi a investit) în societatea în care a trăit. Aprecierea de care se bucură a fost dovedită vineri şi prin numărul mare al prestigioșilor săi invitaţi (nu numai din Vâlcea, ci şi din Bucureşti, Craiova, Sibiu, Piteşti, Petroşani, Cluj), speech-urile elogioase ale unor oficialităţi şi personalităţi artistice, şi nu în ultimul rând, prin dragostea cu care lumea a înconjurat-o, într-o sală expoziţională care a devenit foarte repede neîncăpătoare (cineva numărase 164 de persoane).
Invitaţii au observat imediat că asistau la „un altfel de vernisaj” (aşa cum chiar Tina Popa şi-a propus să fie), mult mai lejer, cu glume şi vorbe de duh, consistent („puţin şi bun”), într-o ambianţă de sărbătoare: flori şi şampanie, îmbrăţişări, zâmbete şi felicitări sincere pentru artistă, totul înnobilat de muzică (Camelia Clavac – soprană; Galina şi Victor Nemţeanu – cafe concert), pe un fundal în care se derulau, în slide show, imagini cu scene din activitatea artistică a Tinei Popa sau din cele şase ediţii ale taberei de Creaţie „Dealul Malului”. După cum se ştie, aceste tabere au fost organizate în chiar casa artistei (loc pe care ea l-a „sfinţit” mai întâi prin propriile sale creaţii de când s-a mutat aici, acum 27 de ani) şi care a devenit astfel un spaţiu sacru, aproape un loc de pelerinaj unde s-au perindat numeroşi sculptori, pictori, critici, personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti (criticul Pavel Şuşară şi actorul Dan Puric sunt exemple elocvente în acest sens).
Cu acest prilej a fost lansat şi albumul aniversar „Tina Popa”, într-o nouă ediţie de excepţie. Acest album de artă a devenit în fapt o monografie (a cărei apariţie autoarea o consideră „un miracol”), care cuprinde şi imagini şi texte biografice. El dă seamă asupra unei activităţi prodigioase în plan artistic şi social şi care justifică (ca efect secundar), pe bună dreptate, titlul de „cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea” care i-a fost acordat artistei în anul 2008.
Cei prezenţi au participat apoi la un „Laudatio”, ocazionat de „parcurgerea eroică, dar glorioasă a celor 75 de ani a canonicului labirint al vieţii”. Prea Sfinţia Sa Emilian Lovişteanu (Episcop Vicar al Episcopiei Râmnicului) a evidenţiat faptul că Tina Popa a ştiut să redea în tablourile sale frumosul divin din oameni, din natură şi din întregul univers. A venit cu recunoştinţă la vernisaj pentru a-i mulţumi că există, deoarece artista este un dar al lui Dumnezeu pentru noi, umplându-ne sufletele de ceea ce înseamnă iubirea față de Dumnezeu, de oameni şi față de natura care ne înconjoară.
Criticul de artă Pavel Şuşară crede că prin această expoziţie ne aflăm nu într-un moment întâmplător, ci într-un plin ceremonial al unui eveniment istoric. Tina Popa (pe care o cunoaşte de 20 de ani) reprezintă de fapt numele unui fenomen, al unei energii, al unei forţe, al unei combustii ieşite din comun, toate sub aparenţa fizică a unei fragilităţi şi a unei graţii permanente, care creşte pe măsura trecerii timpului. Aşa se explică de ce artista este, înainte de orice, un om care construieşte, care pe orice pune mâna reuşeşte să realizeze ceva semnificativ şi să adauge lumii o nouă dimensiune, având în acest sens o natură renascentistă. Simpozionul de pictură de la Capul Dealului este o altă creaţie majoră, care a condus la armonizarea unor artişti cu temperamente, stiluri şi viziuni diferite, într-o formă de pace şi de convieţuire, aşa cum rareori se poate vedea. De asemenea, Tina Popa a ştiut să creeze, alături de colegii ei din Râmnicu Vâlcea, un climat artistic pe care cu greu îl găseşti în altă parte (un adevărat etalon de coeziune artistică şi de armonie a intereselor, care poate reverbera pe un spaţiu mai larg). O altă dimensiune a vocaţiei sale de „constructor” se reflectă în chiar picturile pe care artista le-a expus la muzeu: un pictor care lucrează şi creează efectiv cu lumină (cu ceea ce a rămas neconsumat din actul Genezei), pentru că aceasta reprezintă de fapt culoarea. În mod convenţional, lucrările ei sunt flori, peisaje, naturi statice, dar în spatele acestora se află, de fapt, adevăratele energii creatoare ale Tinei Popa. Totul este punere în starea de a fi. Nu este copia a ceea ce există şi a fost creat, prin pictură ea dezvăluind însuşi procesul creaţiei: cum se mişcă lucrurile de la amorf către existenţă, cum încep să capete sens şi lumină (în sens de lumen, lumină fizică pe care o vedem, şi nu de lux). Ea lucrează cu lumina constitutivă, interioară şi duce lucrurile către punerea lor în lumina diurnă, cea care decupează formele şi lasă unele zone în umbră. Se simte în lucrările ei această încercare „de-a ieși”, de-a face din nimic ceva, asemenea actului întemeietor (se şi spune de altfel că artiştii continuă să ducă mai departe un ceremonial al creaţiei, prin ceea ce a rămas încă nepus în ordine, încercând chiar să rememoreze acele momente ale creaţiei originare pentru a le duce mai departe). În acest fel lucrurile ies dintr-o zonă a nonexistenţei şi vin uşor către privitor şi încep să-l ia ca martor la un ceremonial al existenţei, al aşezării efective în lume.
Din punct de vedere artistic, este foarte greu de-a găsi un echivalent al Tinei Popa în ceea ce priveşte curajul de-a risca cromatic în spaţiul pânzei, datorită tonurilor pe care le foloseşte: sunt tonuri pastelate, de la violet deschis, roz, roşu diluat, în general culori aduse într-o zonă de saturaţie extrem de diafană şi subtilă, pe care trebuie să ştii să le stăpâneşti până la capăt (dacă nu, rişti foarte uşor să cazi în compromiterea culorii şi a imaginii). Ea se joacă astfel într-un mod spectaculos cu riscurile în spaţiul pânzei şi cumva dovedeşte implicit faptul că vocaţia o împinge să reconstruiască lumea, că lumea însăşi este plină de capcane şi de riscuri (inclusiv lumea pe care o reconstruieşte ea pe pânză) şi că adevărata vocaţie este cea care îţi dă energia să depăşeşti toate aceste capcane. Dar cea mai bună dovadă a prezenţei Tinei Popa în spaţiul artei, al vieţii şi al comunicării este chiar relaţia directă cu lucrările ei.
Domnul Ion Tămâian a evidenţiat meritul artistei omagiate de-a lupta mai puţin pentru persoana proprie şi mai mult pentru ceilalți, „aşa cum îi stă bine unui rotarian”, a ţinut să precizeze, mulţumindu-i cu această ocazie şi din partea Rotary Club Sibiu. De asemenea, a apreciat faptul că Tina Popa a fost liantul între filiala UAP din Sibiu şi cea din Râmnicu Vâlcea, relevând mereu faptul că artiştii celor două filiale au rădăcini comune, deoarece ei au aparţinut iniţial uneia singure, cea de la Sibiu. Că au rămas prieteni şi au avut numeroase activităţi împreună, inclusiv în cadrul taberelor de creaţie de la Dealul Malului. Doamna Floriana Vlădulescu Marin (preşedintele „Rotary Club” din Râmnicu Vâlcea) a adresat felicitări artistei din partea „colegilor rotarieni”.
Plasticianul Gheorghe Dican (vicepreşedinte al UAP şi preşedinte al Filialei Vâlcea a UAP) a transmis Tinei Popa, în numele membrilor UAP din România, sănătate deplină, putere de muncă, mulţumire sufletească, împliniri şi „La Mulţi Ani” creatori!
Sorin Lory Buliga
